Cea mai buna prietena

Ea: Am un obicei nesanatos: prefer si reusesc fara eroare sa devin the best friend si nu the girlfriend. Mi se intimpla automat, chiar daca pornesc de la atractie fizica. I'm fucked up.

Eu: din proprie experienta, iti spun ca tu insisti sa devii cea mai buna prietena pentru ca altfel nu te simti in siguranta, desi teoretic ai vrea sa treci prin toate sentimentele din lume si sa traiesti totul, practic, ti-e teama si atunci vrei sa-l cunosti foarte bine inainte de a te implica. la fel fac si eu si incerc sa ma tratez. e foarte greu pentru un barbat ca sa te vada femeie din nou, dupa ce te-a vazut prieten. la ei nu functioneaza ca la noi, trebuie sa fie si el la fel - sa-si fi lasat sentimentele pentru "putin mai tarziu".

Jocul

don't give up that easy.
joaca jocul. nu ceda asteptarilor lui, nu? cine e leoaica?
si daca serveste banalitati la minut, spune-i ca sunt gustoase.

Baladă somnambulă

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt. Şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării
şi calul în munte, sus.
Ea cu umbra-n cingătoare
în balconul tău visează,
părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Pe sub luna mea ţigancă
lucrurile stau privind-o
şi ea nu le poate vede.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Stele mari de promoroacă
vin cu peştele de umbră
ce deschide drum luminii.
Vântu-l freacă cu aspreala
ramurilor lor, smochinii
şi, motan viclean, zbârleşte
muntele agave acre.
Cine va veni? Pe unde?
Stană, în balcon rămasă
trupul verde, părul verde,
marea-amară ea visează.
Prietene, eu vreau să schimb
calul meu pa casa sa,
frâu-l dărui pe oglindă
şi cuţitul pe manta.
Din păşunile din Cabra
sângerând, acuma vin.
Tinere, dacă-aş putea
acest târg l-aş încheia.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Vreau, prietene, să mor
omeneşte-n pat la mine.
De oţel, ar fi mai bine,
cu cearşafuri de olandă.
Nu vezi rana despicată
de la piept la beregată ?
trei sute de roze negre
pe pieptaru-ţi alb dau floare.
Sângele ţi se prelinge
iscodind spre cingătoare.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Lasă-mă să urc încalte
la balcoanele înalte,
lasă-mă să urc, mă lasă
pân' la verzile balcoane.
La balcoanele de lună
unde apa-adânc răsună.
*
Şi cei doi se suie-acum
la înaltele balcoane.
Lăsând urmă şi de sânge
şi de lacrime pe drum.
Lampioanele de tablă
peste case tremurau.
O mie de tamburine
de cristal zorii răneau.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
verde vânt şi ramuri verzi.
Prietenii-amândoi suiră.
Vântul le lăsa în gură
gust de mentă şi de fiere,
şi un gust de busuioc.
Spune-mi und-i, frăţioare,
fata-ţi tristă, în ce loc?
Câte dăţi te-a aşteptat !
Câte dăţi te-o aştepta
părul negru, chipul proaspăt,
în balconul verde, oaspăt !

peste ochiul de fântână
mi se legăna ţiganca.
Părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Peste apă ea atârnă
de un ţurţure de lună.
Noaptea se făcu intimă
ca o piaţă mică, mică.
Gărzile civile bete
poarta o izbeau cu sete.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării.
Şi calul în munte, sus.

(Federico Garcia-Lorca)

scrisoare catre Vulcan

am scris urmatorul mesaj cuiva si ma banuiesc a fi indragostita....
Subject: buna
hhmmmmmm.....
te poti foarte usor intreba oare cine iti scrie atunci cand vezi un nume nou in casuta de inbox... dar asta nu conteaza prea tare. acum poate te vei intreba de ce iti scriu, sincera sa fiu nu stiu prea bine. sa zicem ca ti-am vazut candva o privire in care uneori parea ca toate sperantele se topisera, ca o tristete adanca se nascuse si nu vroia sa moara. Alteori, am vazut in acea privire o schimbare de la o secunda la alta, schimbare care nu se poate petrece decat la un om care obisnuieste sa-si puna intrebari, sa aiba dileme. Era o schimbare de stare, o curiozitate fara margini si o mirare in fata lumii care i se dezvaluie in mii de forme, cu miii de sensuri... delicioasa schimbare... era un om care adulmeca vremuri mai bune, care traise timpuri interioare extraordinare si care vroia ca istoria sa i se arate in forme nebanuite, era privirea unui om care nu ucidea corola de minuni a lumii, ca sa citez pe un cineva drag mie....
acum, probabil, te vei intreba, care e scopul, ce vrea.... nu stiu.... nu-ti pot raspunde.... pur si simplu simt ca avem multe in comun si vreau sa vorbim .... s-ar putea ca tu sa nu crezi asta si sa nu vrei sa vorbesti cu o "necunoscuta", dar nu pot sa nu risc.... poate mi-am refuzat prea mult si poate adeseori am avut ochii inchisi .... acum nuuuu, deloc.
simt ca sunt larg deschisi si ca riscul poate sa-mi fie prieten...
tu? tie cum iti pare?

Cristina

scrisoare de la 1.000 de leghe in suflet

Nu am reusit sa-ti scriu pana acum! Sunt macinata de diverse chestii si ma pierd zilnic, putin cate putin, in detalii care nici pe departe nu ma reprezinta. Am promis ca iti scriu despre el, dar nu prea pot. Sunt coplesita de sentimente si in momentul in care m-a lasat sa intrezaresc ca ar mai fi o sansa, am inceput cu dilemele spirituale. Partii batranesti din mine, captive in societatea in care traim, i se pare ingrozitor sa mai iubeasca un om care a trecut prin patul alteia, care i-a spus alteia vorbe de dragoste si i-a turnat in ureche cuvinte de amor... Mi se pare incredibil ca pot sa mai iubesc pe cineva care m-a inselat, cu atata devotiune si atata puritate a sentimentelor. Mi se pare ca sunt obscena si gratuita in acelasi timp. In schimb, partea noua din mine, cea care crede inca in "iubirea care uita totul", spune ca dragostea mea va arde orice urma a altcuiva, ca ne putem iubi din nou ca doi copii si ca putem fi fericiti si trai in voia Domnului pana la sfarsitul sfarsitului. Ma rog, din fericire, el nu-mi ofera o situatie in care sa fim pusi fata in fata si eu fata in fata cu sentimentele mele.

din nou despre Dragoste

Cat despre compromisuri sa stii ca si jobul e un compromis, nimanui nu-i place in afara exceptiilor, dar toti lucram pe undeva, ne chinuim sa castigam bani sa ne hranim placerile, iluziile, copiii ori familia. Compromisuri facem toti si in dragoste se fac poate cele mai multe compromisuri. Cand esti indragostit de cineva, cand iubesti faci foarte multe asa zise compromisuri. Daca iubesti cu adevarat vrei ca celalalt sa fie fericit si iti calci pe inima, pe superstitii, pe credinte personale... Nu cred ca sunt compromisuri, cred ca asta inseamna dragoste cu adevarat. Reprezinta modul in care te slefuiesti interior ca sa fii cat mai compatibil, mai potrivit, cat mai dorit, cat mai iubit si nu e o minciuna. E o transformare reala. Nu ai vazut niciodata femei sau barbati sugandu-si burta cand se apropie de ei persoana pe care o plac?! Asta e primul pas. Instinctiv facut, dar toti vrem ca in dragoste sa ne ridicam la anumite standarde. Dragostea cere compromisuri...

despre Dragoste

As fii nebuna sa-ti spun ca o sa incerc sa imi stavilesc toata pasiunea, toata dragostea, tot ce tasneste acum din mine. E atat de frumos ce simt! E minunat! Sunt zile in care ma simt atat de curata sufleteste, cu o dragoste nebuna si miraculoasa in mine, cu o pofta de viata fenomenala. Imi ridic ochii albastri-verzi spre cer, fata alba si multumesc cerului ca m-a facut om sa pot simti toate astea! Tie imi vine sa-ti trimit flori si sa te scot la o plimbare cu sania pe o zapada ca in poveste ca sa-ti multumesc pentru ca existi! Ma temperez rapid pentru ca stiu ca nu vrei sa ma vezi. Ar trebui sa vrei, sunt atat de frumoasa si ma uit cu ochi mari la lume si ma minunez ca Dumnezeu ne-a lasat pe amandoi sa traim in aceeasi perioada intr-o lume atat de magica.

despre Jumatate

Jumatatea o gasim doar atunci cand suntem pregatiti sa o intalnim! Atata timp cat nu esti pregatit nu o vei intalni. Eu nu am fost pregatita. Era prea devreme. Facand o pirueta si revenind la normal: Stiu ca nu ma mai iubesti si stiu ca iti cauti jumatatea. Nu pot decat sa-ti spun ca sper ca sa nu mai fi atat de orb in continuare. Nu exista jumatate, iubitule! Jumatatea ti-o faci, atunci cand ai dragoste, ai respect, ai sinceritate, ai loialitate, sensibilitate, forta! Atunci ti-o faci! Probabil vei spune uite cat de diferiti eram si suntem! Sunt constienta ca spunandu-ti asta te voi ajuta sa mai sapi o prapastie intre noi, inca una...

simt nevoia sa scriu. cred ca ar fi fost bine daca as fi avut un blog. m-am simtit pusa la zid si impuscata cu niste cuvinte.

scrisoare catre prietena mea

stiu ce vrei sa spui... lucrurile nu sunt deloc in regula cateodata si nu par a se indrepta. toti imbatranim, ne imbolnavim, ne prostim si o luam putin razna si uneori in acelasi timp si ne gandim ca asta e drumul sigur catre nefiinta. nu stiu ce sa-ti spun. viata merge intotdeauna mai departe. noi alegem daca mergem o data cu ea sau ignoram "astfel de intamplari". nu stiu de ce ne sunt date sa le traim cam pe toate o data. Dumnezeu ne incearca. viata e inexplicabila, o traiesti sau nu o traiesti. cu bune si rele. cred ca ni se poate intampla oricand orice si de asta e mai important ca niciodata sa traim clipa, sa fim impacate cu cine suntem si ce facem si sa avem setea de a cunoaste cat mai treaza desi habar nu avem ce ne va aduce asta, dar daca nu ne fortam putin limitele, nu vom descoperi despre noi decat ca lasitatea ne e numele mic. cam asta cred. te pup! fii treaza si zambitoare. atat de putin cat poti incearca sa zambesti. fruntea sus, privirea inainte si credinta ca Binele e posibil in suflet! Binele chiar e posibil!