Povestea lui Eugen

(Eugen e scriitor, dar inca nu o stie. Eu l-am incurajat mereu sa scrie si i-am scris ca sa-mi raspunda. Eugen e pur si imaculat in ideile lui si vede uneori numai bunatatea de oameni si are incredere. Increderea lui este nemarginita si bunatatea lui este ca painea calda. Eugen s-a casatorit, fetelor! Si e foarte fericit si se straduieste sa fie si sa ramana asa. Ceea ce mi se pare cel mai important!)

Povestea lui Eugen:


Toamna lor



Primavara timpurie, copii se iubesc pentru prima data. Au totul, doar au ales dintre toti si ii pot avea inca pe toti, dar nu se vor decat pe ei. Cat de fragezi is, ochii si noi pasii, iar el ... el e proaspat ras. Fluturii isi muta insectarul in stomac. Ceva e acolo. Serile trec impaturite in biletele parfumate si mici. Strazile tarzii nu-s pustii, doar ei trec pe acolo, ha ha. Mainile lor is patru copii nebuni, ce nu se despart nici la caderea serii, hu hu. Iar ea ... ea e din ce in ce mai noua ca un cadou nedesfacut, iar el ... bineinteles proaspat ras hi hi. Ceva ...ceva e acolo, ceva ... .
El o cunoaste acum de o buna bucata de vreme. Da, el o stie pe ea chiar bine de tot. Mainile lor se intalnesc mai mult formal, in rest, au treburi. Cearceafuri tarzii freamata rar, pline de griji pentru ca a doua zi intra la spalat ca niste servetele de unica folosinta. Ceva ... ceva ce? Diminetile se trezesc devereme si ii trezesc si pe ei, mai ales ca el trebuie sa fie intotdeauna ras si aranjat. Fluturii isi vad de ale lor, ea comanda de la Avon si mananca Bifidus. La cafe(ne)a se fac prezentari, el nu-i stia pe Cosmina si Florin, ea isi aseaza taiorul, el priveste la masa de alaturi, ea la el si apoi in gol. Ceva ... Ceva nu mai e acolo! Sa spunem lucrurilor pe nume ca doar ei nu mai sunt copii si de acum stiu ca ceva nu mai e acolo si poate nici n-a fost. Nu se mai vor, iar altii le cam vin peste mana. Ar alege fiecare pe altcineva, dar e greu si parca nu mai e acelasi lucru. Iar ei si ceva intre ei e practic imposibil.
Acum, e toamna tirziu - 23 noiembrie, se-ntalnesc sa discute despre ei si a cui a fost vina. Ea ii cere o tigara si gata, nu mai are nici un rost. El ii da o tigara si tace ... Ea se ridica sa plece, dar ce fragezi is ochii si noi pasii si iarasi e noua ca un cadou nedesfacut, iar el ... el e proaspat ras.

Cadou de la Eugen

Eugen mi-a scris astazi. Cred ca asta e cel mai frumos cadou primit inaintea Sarbatorilor! Eugen ma vede intr-un mod inexplicabil exact asa cum sunt si asa m-a vazut mereu. Sunt putini oamenii care ma pot vedea atat de bine, atat de clar. Le multumesc pentru efortul pe care nu-l fac!

Ce-mi spune Eugen?

"E un mic cadou pentru Maria si pentru blogul ei. Daca ii place sa-l publice (taiat, netaiat, modificat), daca nu sa ii dea reply doar cu textul si o sa vad ce loc si forma o sa-i gasesc pe viitor. Oricum e o tema care ma obsedeaza de ani si as vrea sa gasesc macar formula chimica prin care sa demonstrez ca lucrurile pot deveni bune chiar daca pare imposibil, chiar daca temporar se afla intr-o stare care se poate califica foarte usor ca fiind un dezastru si ca asta nu-i doar un romantism ci o necesitate la care suntem obligati de viata.
Iti spun si asta imi spun si mie si as spune oricui ca nu ai dreptul fata de tine sa te indoiesti ca vei gasi ceea ce cauti, indiferent ce ar fi acel ceva. Sigur ca nu e usor, iar uneori e chiar prea mult, dar asta e viata iar suferinta nu ne face decat mai puternici. Eu sunt sigur ca ai sa reusesti".

"Binele chiar e posibil!", mi-a mai spus Eugen.

El stie ca am plecat pentru ca nu mai puteam, ca am luat o pauza pentru ca uitasem ca trebuie sa mai si respir...
Maria,
cea plecata hai hui prin Geneva
*(frumoasa Geneva)

Pauza in parc

Profit de pauza si pun porecle in agenda telefonului: Nu raspunde, Un bou, Merde!, Mincinoasa, Minunea me, Himera, Plictisitul, Bem o cafea, Obositul, Fitoasa, Mr. Darcy, Oh, my god!. Daca imi suna acum telefonul, am pus-o! Nu o sa stiu cine e mai mult ca sigur! Mi-am notat undeva? Nuuuuuuuu! O sa fie fun!

Cea mai frumoasa toamna e in Geneva

Waaaaaaaait! I take my time.....but I'll get back!!

Cristian

Este numele lui de sfant. Are frumusetea sa de inger si privirea sa minunata. De fiecare data cand se uita in sus, ma gandesc ca are un dialog mut cu stelele si poate si cu Luna. E Trecator si o stie. Bucuria lui e ca o aripa, pe care o simt falfaind deasupra. Il cheama Cristian si are tot ce se poate de sfant in el. Clipele alaturi de el trec de parca tot timpul ati fi intr-un balon de sapun si fluturi mari, de zahar, alearga deasupra voastra. Are frumusetea intacta si puritatea primilor sfinti. Ii poti simti uneori chiar mirosul genelor si al sirei spinarii, atunci cand stai suficient de aproape. Sunt momente in care stau langa el si ma intreb daca omul din capul meu chiar exista. Il vad. Zambeste. Atunci stiu: Exista! Livreaza tone de zambete pe saptamana!

P.S. Nu il cheama Cristian, dar l-ar putea chema!

Himera mea

Intotdeauna, dragostea dintre noi s-a tesut bland. Niciodata nu am putut sa ne privim in ochi si sa nu stim ce simte unul si ce crede celalalt. Erau vremuri tulburi in care ne imaginam ca nu o sa putem trai niciodata unul fara celalalt. Erau vremuri in care ne ascundeam si ne regaseam pentru ca tot timpul stiam unde am fi putut fi. Intr-o zi toate jocurile noastre stupide s-au naruit, iar dragostea noastra era doar un castel de nisip. Era ziua in care aveam sa ne dam seama ca suntem mult prea asemanatori incat sa alcatuim un intreg, era ziua in care aveam sa ne dam seama ca suntem doua jumatati, dar ocupam exact aceeasi parte a cercului. A trecut mult de atunci si drumurile noastre s-au mai incrucisat de cateva ori. Stim foarte bine unde stam unul fata de celalalt, toate armele sunt la vedere, nicio garda nu este jos. Suntem precauti si precautia noastra are un cost, costul ei. Ne rarim intalnirile si ne prelungim cararile doar ca sa nu ne mai intalnim. E foarte greu. Tu si eu suntem de fapt o unica jumatate si e un fapt pe care nu il putem nega, oricat de puternice sunt in noi toate sentimentele negative. Oh, cat de puternice sunt! Uneori, atunci cand ne intalnim si sufletele o iau la goana unul in intampinarea celuilalt, ne prefacem ca tot ce se intampla, de fapt nu se intampla si sunt ore intregi in care stam in acelasi loc si nu vorbim nimic si ne comportam ca si cum ne-am cunoaste. De fapt, nici nu ne cunoastem. Inimile noastre se stiu de mici si se iubesc in acelasi ritm, un ritm caruia noi i-am uitat tonul.

Femeile si nevroza la 30 de ani

Ii spunem nevroza ca sa o speriem si sa fuga, dar ea nu fuge, se instaleaza confortabil si ne ocupa cele mai ascunse ganduri si isi cumpara haine, accesorii, pantofi cu tocuri cui si umbla creanga si langa-dranga prin noi, facand mici ravagii.

Radu

Era ca o lunga respiratie. In preajma lui, oboseala devenea placuta si tineretea ta - apasatoare. Intotdeauna devenea relaxare sa porti o conversatie in prezenta lui. Nu judeca si era mereu curios. Viata lui nu a fost niciodata usoara, dar inocenta si creatia l-au salvat mereu. Radu este ca un pahar cu apa rece atunci cand ti-e sete. Tot timpul. Pe Radu nu te poti supara, pentru ca genele tale ar flutura si mai tare.

Toamna mea

Barbatii sunt ca frunzele din copaci toamna. De ce te temeai exact asta se va intampla. Cele mai fragile vor cadea si la final o sa vezi cum cad toate si nu ai ce sa faci. Vine inghetul! Vine iarna! La primavara vor fi din nou multe si fermecatoare. Acum, in perioada asta, nu ai decat sa te bucuri cum isi schimba culorile in moduri minunate si de cele care au mai ramas si lumea lor frumos colorata! Finalul va fi acelasi: vor cadea. De ce? Pentru ca tu iti doresti partial sa cada. Stii ca intotdeauna ce e frumos nu dureaza vesnic! Si chiar nu dureaza! Trecem prin prea multe relatii ca ratele prin apa si nu aflam nimic nici despre noi, nici despre nevoile noastre. La ce bun atatea relatii, daca nu inveti lucruri noi despre tine, daca nu iti dai voie sa cunosti lumea asa cum este? O relatie nu e niciodata un inceput sau un sfarsit, o relatie e un mod de a te cunoaste pe tine insati, de a te manifesta, de a avea sentimente, de a dormi mai zambitoare noaptea.

Femei, barbati, frici si sperante

Discurs ei: Nu vrem sa ne mai intalnim cu tipe peste 25 de ani. Toate peste... vor sa se marite. Tipele sub 25 de ani sunt mult mai ok si nu cer mare lucru si nu au mari asteptari si nu ai cum sa le inseli asteptarile si nu vor relatii complicate si primesc ce li se da.
Ne intalnim cu tipe peste 25 de ani doar atunci cand suntem foarte plictisiti sau poate doar atunci cand o sa vrem sa ne insuram. Dar, stai putin, cine zice ca la 30 de ani trebuie sa te insori?! Nu, nu! Poate pe la 35 asa!

Discurs ele: Nu, nu, nu ma atrage! Prea se baga in sufletul meu. De ce e atat de insistent? Oare e genul ala de barbat disperat?
Nu, nu, nu ii raspund la telefon! De ce sa-i raspund? Sa creada ca imi place? Nu, nu, nu imi place!
Vai, iar e weekend, iar sunt singura! Sa ma uit cine e online. Poate ma scoate la un film!