scrisoare de la 1.000 de leghe in suflet

Nu am reusit sa-ti scriu pana acum! Sunt macinata de diverse chestii si ma pierd zilnic, putin cate putin, in detalii care nici pe departe nu ma reprezinta. Am promis ca iti scriu despre el, dar nu prea pot. Sunt coplesita de sentimente si in momentul in care m-a lasat sa intrezaresc ca ar mai fi o sansa, am inceput cu dilemele spirituale. Partii batranesti din mine, captive in societatea in care traim, i se pare ingrozitor sa mai iubeasca un om care a trecut prin patul alteia, care i-a spus alteia vorbe de dragoste si i-a turnat in ureche cuvinte de amor... Mi se pare incredibil ca pot sa mai iubesc pe cineva care m-a inselat, cu atata devotiune si atata puritate a sentimentelor. Mi se pare ca sunt obscena si gratuita in acelasi timp. In schimb, partea noua din mine, cea care crede inca in "iubirea care uita totul", spune ca dragostea mea va arde orice urma a altcuiva, ca ne putem iubi din nou ca doi copii si ca putem fi fericiti si trai in voia Domnului pana la sfarsitul sfarsitului. Ma rog, din fericire, el nu-mi ofera o situatie in care sa fim pusi fata in fata si eu fata in fata cu sentimentele mele.