In dragoste, aspectul se regaseste inca mai acut si adaugam o intrebare: Cine?
Orbecaim, ne chinuim, ne mintim, traim existente imaginare sau surogate pentru ca steaua se afla dincolo de orizontul vizibil sau nu vrem sa o vedem. Unii ne ratam total acest talant, care moare ingropat in noi, cei prea indolenti sau speriati de prea tarziul vietii. Oh ... da, ne putem chiar si mantui fara partea aceea din inima si de trait nu mai vorbim. La urma urmei, Dumnezeu primeste si trandafirul si ... urzica vrednica, dar ceva ramane trist.
Mi-e dor ca steluta sa fie la zenit chiar daca nu stiu sa fi fost vreodata, sa stiu ca am gasit apa cea vie, sa zic : "Orb am fost si acum vad!!!!".
Nu vreau s-o ating cu mana, nu sunt nebun, la urma urmei sunt doar un Catalin.
Vreau doar sa-mi lumineze calea pe care n-o mai incep...
Vreau doar sa fie acolo sa-mi faca diferenta intre : A nu fi sau ... A FI!!!
P.S. Atunci o sa-i soptesc din pleoape: "Never let me go"!
