La multi ani!

Iti doresc cel mai bun an de pana acum!

Iti doresc sa ai tot timpul sentimentul ala de bine, combinat cu liniste si neliniste sufleteasca si cu o senzatie puternica de genul "totul va fi bine".

Va veni un an mai generos! Ai incredere! Cheia e la tine! :)

M-a calcat putin trenul, dar mi-am revenit!

Da, da. Intai am ras! Mi-am amintit de celebra replica (poate doar pentru mine!) "ma simt de parca un camion mi-a parcat pe suflet". Nu! Ma simt de parca m-a calcat un tren si incerc sa ma adun in bucatele si sa ma reconstruiesc. Mai pun o bucatica si mai zambesc putin printre miscarile astea. Ma intrebi cum am lasat sa mi se intample asta? Habar nu am! Lasasem usa inimii deschisa, altfel nu pot spune, si un ratacitor, un spiridus, pana la urma, un hot fugar s-a adapostit acolo. Ii e cald si bine si nu se da urnit din loc. A gasit un spatiu primitor si spre rusinea mea, il hranesc de cateva ori pe zi, cand soferul de la camion se duce sa se culce sau sa se spele. Imi place! Imi e drag si mi-e dor. Dor. Dor. Dor. Cu toate astea, nu mai misc nici macar un deget, eu femeia actiunii si reactiunii, nu flutur nicio geana spre el, nu mai dau niciun semn. Nu mai pot. Nu mai stiu. Chiar nu mai stiu ce as putea face, mi se pare ca am incercat totul, ca mai mult de atat nu pot face ca sa nu devin agasanta. Si asta ma amuza, eu - agasanta?! E Distractiv! Barbatii care se plimba in jurul meu sunt agasanti, nu eu. Nu ma intereseaza niciunul si asta ii intarata si mai tare, dar nu-mi pasa, nu-mi pasa deloc. Imi pasa doar de el, de hotul fugar care s-a ascuns cand mi-a gasit usa inimii deschisa. Iar el? Lui nu-i pasa, nu-i pasa deloc. Rataceste in continuare in lumea lui, putin pierdut, putin intr-ale sale, putin intr-ale lumii, putin visator, putin nelinistit, putin amuzat, putin ciudat. E el si ii place la nebunie lumea sa. Nici un cantec de sirena de i-as canta nu cred ca l-as putea intoarce. E imposibil! Asa ca si astazi ma gasesti in gara pentru ca vine trenul din nou si astazi, astazi, poate nu ma mai calca! Poate, azi, o sa fac cu mana calatorilor sau o sa ma sui in el! Vino sa ne luam la revedere!

P.S. E povestea lui Jo, o fata care traieste in Bucuresti si care iubeste un barbat din Paris.

Nu sunt inca asa cum as vrea sa fiu

Nu am starea naturala de liniste, de bine, in care imi petrec de obicei Sarbatorile... decat partial. Incerc sa nu o caut si sa astept sa vina de la sine. Intre timp, fac toate lucrurile care ma fac de obicei fericita. Cateodata imi iese, alteori nu iese. Cred insa ca miracolele se intampla tot timpul si ca putem deveni mai buni, mai generosi, mai frumosi! E nevoie sa ne deschidem insa inima din nou! Avem inimi mai mari decat banuim! Intotdeauna am crezut asta si voi continua sa cred pana la moarte si dincolo de ea. Va imbratisez cu drag si dor!

Pentru tine

Dedicatie!

Cum va fi 2011? Discutie intre doi prieteni!

El: 2011 va fi un an in care voi lamuri aceasta relatie pentru ca sunt trei ani de cand se intampla lucruri, stari, situatii, pe care 80 % nu le merit. M-am intarit pe reactie negativa, am devenit sper eu mai bun rabdand, dar acum simt ca ma duc in jos, ca ma pierd. Sunt doi ani de cand lansez ultimatumuri si incerc sa schimb ceva din ce nu se poate schimba, poate ca e dragoste, dar e sufocata de lumea ei si poate si de a mea. De asta s-ar putea ca sa am un 2011 in care o sa iau de la capat din nou.



Ea: Te inteleg, timpul nostru e prea scurt ca sa ni-l pierdem luptand pentru iluzii care nu vor prinde niciodata viata. Asa cum bine spuneai, iti dai seama destul de repede daca merita sau nu merita. Cateodata, simti ca poti sa ai toata rabdarea din lume, dar degeaba!


El: Daca nu te prinzi din timp daca merita sau nu, o sa aiba grija timpul sa-ti confirme. Eu unul nu m-am prins iar acum imi ajung trei ani de "barbatul perfect".

In dragoste nu exista reguli! E doar una: Fereste-te de distrusii afectiv!

Se spune ca in dragoste, la fel ca in razboi, nu exista reguli. As face o paranteza; exista o singura regula: Fereste-te de distrusii afectivi oricat de atragatori sau simpatici ar parea! Nu mai sunt capabili sa se indragosteasca, nu mai au sentimente, au fost goliti, nu mai au energie, pasiune, dorinta de a construi o noua relatie. Multi dintre ei inca mai construiesc mental la vechea relatie, cauta plini de incantare diverse subterfugii ca sa evite realitatea: el sau ea sunt deja cu altul sau cu alta. Multi dintre distrusii afectiv se arunca rapid in noi si noi relatii, nefiind capabili sa se implice de fapt in niciuna, neatenti decat la ei, mimand participarea. Distrusii afectiv beau, mananca, rad, fac sex, mimeaza viata in cele mai mici detalii. Cand vine seara, ei devin melancolici, ganditori, deprimati, au ganduri sinucigase, dar beau, mananca, rad, fac sex si mimeaza viata in cele mai mici detalii. De fapt, ei sunt in lumea lor si acolo s-a terminat totul. De mult!
Mai rau decat distrusii afectiv sunt doar cei care au murit emotional si nu mai sunt capabili sa simta nimic. Spre satisfactia ta, sper ca pe ei ii vei recunoaste din prima!
In afara de distrusii afectivi, mai exista o specie inrudita, pe o treapta mai jos: ranitii din dragoste! Ei inca nu sunt distrusi, dar drumul acolo ii duce! Multi continua si acum relatiile care ii vor duce acolo.

Imbraca-te cu esarfa bucuriei

E cazul sa fim mai buni, cat mai buni cu putinta si in fiecare zi cand spun "iarta-ne Tu noua greselile noastre asa cum si noi iertam greselile gresitilor nostri" stiu ca spun o minciuna. Inca nu pot sa iert toti gresitii. Fac eforturi, ma zbat, ma gandesc cum sa fac, ce sa fac, cum sa trec peste, scriu scrisori imaginare, nu dorm noaptea, dar nu reusesc. Incerc si asta e foarte important pentru mine. E postul Craciunului si acum este momentul cel mai bun sa ne curatam sufletele de toata tina, sa fie pure si frumoase ca in zilele noastre de inceput. Intr-o zi, una din zilele urmatoare o sa si reusesc. Stiu sigur. O sa iert, o sa trec cu vederea si o sa pot astfel sa fiu impacata cu mine insami si cu El. Mi-a spus azi un prieten bun: Imbraca-te cu esarfa bucuriei si nu o mai da jos! Sunt plina pana la refuz de dorinta de a ma imbraca si de a purta aceasta esarfa, numai ca fiind destul de dezordonata, am ratacit raftul pe care am pus-o. O sa o gasesc. Nu va faceti griji! Si tu o sa o gasesti! Pentru ca te-am pus pe ganduri, pentru ca in sfarsit incepi sa iti doresti sa ai sentimentul ala puternic si minunat ca totul va fi bine! Sa stii ca totul va fi bine. Ai incredere, incredere in tine, incredere in El. Ridica-te si mergi! Esarfa bucuriei e pe tine!

Cum am fost ceruta in casatorie si am cunoscut un tip nou

Lipsit de imaginatie, masculul de 30 de ani nu viseaza decat la o casatorie, la niste copii si la o relatie stabila. Obosit de jungla relatiilor de pana acum si intristat de perspectivele nu tocmai minunate, el ar vrea asa macar de patru ori pe luna sa fie si casatorit! De regula, de proba. :) Si (daca citesti cumva asta: da, despre tine e vorba!) nu, nu sunt nervoasa! Ma amuza intr-o prea mare masura cererea ta in casatorie! A fost cam asa: Tu esti misto si eu sunt misto, eu te plac si tu ai putea sa ma placi, eu sunt singur, tu esti singura, ce ai zice daca ne-am casatori? Dumnezeule mare, chiar nu exista nicio limita?! Sa-mi raspund tot eu: Nu, nu exista! Mi-ai spus apoi foarte serios ca te apuci sa faci putina curatenie pentru ca ma astepti sa trec pe la tine. Da, poate daca ai un cimitir prin apropiere! Hai, gata, ne-am plictisit destul! Sa povestim despre celalalt. Destept? Da, simtul umorului? Da, bun comunicator? Da, ne intelegem bine? Da! Bine! Si totusi nu... Lipseste scanteia, acel orice care inseamna o senzatie de inceput, de luat de la capat, de nevoie de prospetime, de minima dorinta de a descoperi un barbat cu bune si cu rele. Nexam!

De la capat...

Am inceput iar seria de intalniri. M-am intors la minunatii, fermecatorii barbati de peste 32 de ani. As vrea eu sa pot spune asta! M-am intalnit cu masculuL Alpha si nu stiam. Asta nu, asta nu as vrea sa spun! Revenind. Am inceput sa ma vad cu D. Din plictiseala! E amuzant, dar atat de previzibil! Vrea sa se insoare. Curios lucru, nu? Dupa divortatul de 42, sa ma intorc la o prospatura care vrea sa ia viata in piept si sa-si incerce norocul a fost ca o gura de oxigen, dar nu a durat prea mult! M-am plictisit repede. Diseara, o sa-i mai dau o sansa sa ma plictiseasca. Asa sunt eu! Asta s-ar putea sa fie totusi ultima!

Povestea lui Eugen

(Eugen e scriitor, dar inca nu o stie. Eu l-am incurajat mereu sa scrie si i-am scris ca sa-mi raspunda. Eugen e pur si imaculat in ideile lui si vede uneori numai bunatatea de oameni si are incredere. Increderea lui este nemarginita si bunatatea lui este ca painea calda. Eugen s-a casatorit, fetelor! Si e foarte fericit si se straduieste sa fie si sa ramana asa. Ceea ce mi se pare cel mai important!)

Povestea lui Eugen:


Toamna lor



Primavara timpurie, copii se iubesc pentru prima data. Au totul, doar au ales dintre toti si ii pot avea inca pe toti, dar nu se vor decat pe ei. Cat de fragezi is, ochii si noi pasii, iar el ... el e proaspat ras. Fluturii isi muta insectarul in stomac. Ceva e acolo. Serile trec impaturite in biletele parfumate si mici. Strazile tarzii nu-s pustii, doar ei trec pe acolo, ha ha. Mainile lor is patru copii nebuni, ce nu se despart nici la caderea serii, hu hu. Iar ea ... ea e din ce in ce mai noua ca un cadou nedesfacut, iar el ... bineinteles proaspat ras hi hi. Ceva ...ceva e acolo, ceva ... .
El o cunoaste acum de o buna bucata de vreme. Da, el o stie pe ea chiar bine de tot. Mainile lor se intalnesc mai mult formal, in rest, au treburi. Cearceafuri tarzii freamata rar, pline de griji pentru ca a doua zi intra la spalat ca niste servetele de unica folosinta. Ceva ... ceva ce? Diminetile se trezesc devereme si ii trezesc si pe ei, mai ales ca el trebuie sa fie intotdeauna ras si aranjat. Fluturii isi vad de ale lor, ea comanda de la Avon si mananca Bifidus. La cafe(ne)a se fac prezentari, el nu-i stia pe Cosmina si Florin, ea isi aseaza taiorul, el priveste la masa de alaturi, ea la el si apoi in gol. Ceva ... Ceva nu mai e acolo! Sa spunem lucrurilor pe nume ca doar ei nu mai sunt copii si de acum stiu ca ceva nu mai e acolo si poate nici n-a fost. Nu se mai vor, iar altii le cam vin peste mana. Ar alege fiecare pe altcineva, dar e greu si parca nu mai e acelasi lucru. Iar ei si ceva intre ei e practic imposibil.
Acum, e toamna tirziu - 23 noiembrie, se-ntalnesc sa discute despre ei si a cui a fost vina. Ea ii cere o tigara si gata, nu mai are nici un rost. El ii da o tigara si tace ... Ea se ridica sa plece, dar ce fragezi is ochii si noi pasii si iarasi e noua ca un cadou nedesfacut, iar el ... el e proaspat ras.

Cadou de la Eugen

Eugen mi-a scris astazi. Cred ca asta e cel mai frumos cadou primit inaintea Sarbatorilor! Eugen ma vede intr-un mod inexplicabil exact asa cum sunt si asa m-a vazut mereu. Sunt putini oamenii care ma pot vedea atat de bine, atat de clar. Le multumesc pentru efortul pe care nu-l fac!

Ce-mi spune Eugen?

"E un mic cadou pentru Maria si pentru blogul ei. Daca ii place sa-l publice (taiat, netaiat, modificat), daca nu sa ii dea reply doar cu textul si o sa vad ce loc si forma o sa-i gasesc pe viitor. Oricum e o tema care ma obsedeaza de ani si as vrea sa gasesc macar formula chimica prin care sa demonstrez ca lucrurile pot deveni bune chiar daca pare imposibil, chiar daca temporar se afla intr-o stare care se poate califica foarte usor ca fiind un dezastru si ca asta nu-i doar un romantism ci o necesitate la care suntem obligati de viata.
Iti spun si asta imi spun si mie si as spune oricui ca nu ai dreptul fata de tine sa te indoiesti ca vei gasi ceea ce cauti, indiferent ce ar fi acel ceva. Sigur ca nu e usor, iar uneori e chiar prea mult, dar asta e viata iar suferinta nu ne face decat mai puternici. Eu sunt sigur ca ai sa reusesti".

"Binele chiar e posibil!", mi-a mai spus Eugen.

El stie ca am plecat pentru ca nu mai puteam, ca am luat o pauza pentru ca uitasem ca trebuie sa mai si respir...
Maria,
cea plecata hai hui prin Geneva
*(frumoasa Geneva)

Pauza in parc

Profit de pauza si pun porecle in agenda telefonului: Nu raspunde, Un bou, Merde!, Mincinoasa, Minunea me, Himera, Plictisitul, Bem o cafea, Obositul, Fitoasa, Mr. Darcy, Oh, my god!. Daca imi suna acum telefonul, am pus-o! Nu o sa stiu cine e mai mult ca sigur! Mi-am notat undeva? Nuuuuuuuu! O sa fie fun!

Cea mai frumoasa toamna e in Geneva

Waaaaaaaait! I take my time.....but I'll get back!!

Cristian

Este numele lui de sfant. Are frumusetea sa de inger si privirea sa minunata. De fiecare data cand se uita in sus, ma gandesc ca are un dialog mut cu stelele si poate si cu Luna. E Trecator si o stie. Bucuria lui e ca o aripa, pe care o simt falfaind deasupra. Il cheama Cristian si are tot ce se poate de sfant in el. Clipele alaturi de el trec de parca tot timpul ati fi intr-un balon de sapun si fluturi mari, de zahar, alearga deasupra voastra. Are frumusetea intacta si puritatea primilor sfinti. Ii poti simti uneori chiar mirosul genelor si al sirei spinarii, atunci cand stai suficient de aproape. Sunt momente in care stau langa el si ma intreb daca omul din capul meu chiar exista. Il vad. Zambeste. Atunci stiu: Exista! Livreaza tone de zambete pe saptamana!

P.S. Nu il cheama Cristian, dar l-ar putea chema!

Himera mea

Intotdeauna, dragostea dintre noi s-a tesut bland. Niciodata nu am putut sa ne privim in ochi si sa nu stim ce simte unul si ce crede celalalt. Erau vremuri tulburi in care ne imaginam ca nu o sa putem trai niciodata unul fara celalalt. Erau vremuri in care ne ascundeam si ne regaseam pentru ca tot timpul stiam unde am fi putut fi. Intr-o zi toate jocurile noastre stupide s-au naruit, iar dragostea noastra era doar un castel de nisip. Era ziua in care aveam sa ne dam seama ca suntem mult prea asemanatori incat sa alcatuim un intreg, era ziua in care aveam sa ne dam seama ca suntem doua jumatati, dar ocupam exact aceeasi parte a cercului. A trecut mult de atunci si drumurile noastre s-au mai incrucisat de cateva ori. Stim foarte bine unde stam unul fata de celalalt, toate armele sunt la vedere, nicio garda nu este jos. Suntem precauti si precautia noastra are un cost, costul ei. Ne rarim intalnirile si ne prelungim cararile doar ca sa nu ne mai intalnim. E foarte greu. Tu si eu suntem de fapt o unica jumatate si e un fapt pe care nu il putem nega, oricat de puternice sunt in noi toate sentimentele negative. Oh, cat de puternice sunt! Uneori, atunci cand ne intalnim si sufletele o iau la goana unul in intampinarea celuilalt, ne prefacem ca tot ce se intampla, de fapt nu se intampla si sunt ore intregi in care stam in acelasi loc si nu vorbim nimic si ne comportam ca si cum ne-am cunoaste. De fapt, nici nu ne cunoastem. Inimile noastre se stiu de mici si se iubesc in acelasi ritm, un ritm caruia noi i-am uitat tonul.

Femeile si nevroza la 30 de ani

Ii spunem nevroza ca sa o speriem si sa fuga, dar ea nu fuge, se instaleaza confortabil si ne ocupa cele mai ascunse ganduri si isi cumpara haine, accesorii, pantofi cu tocuri cui si umbla creanga si langa-dranga prin noi, facand mici ravagii.

Radu

Era ca o lunga respiratie. In preajma lui, oboseala devenea placuta si tineretea ta - apasatoare. Intotdeauna devenea relaxare sa porti o conversatie in prezenta lui. Nu judeca si era mereu curios. Viata lui nu a fost niciodata usoara, dar inocenta si creatia l-au salvat mereu. Radu este ca un pahar cu apa rece atunci cand ti-e sete. Tot timpul. Pe Radu nu te poti supara, pentru ca genele tale ar flutura si mai tare.

Toamna mea

Barbatii sunt ca frunzele din copaci toamna. De ce te temeai exact asta se va intampla. Cele mai fragile vor cadea si la final o sa vezi cum cad toate si nu ai ce sa faci. Vine inghetul! Vine iarna! La primavara vor fi din nou multe si fermecatoare. Acum, in perioada asta, nu ai decat sa te bucuri cum isi schimba culorile in moduri minunate si de cele care au mai ramas si lumea lor frumos colorata! Finalul va fi acelasi: vor cadea. De ce? Pentru ca tu iti doresti partial sa cada. Stii ca intotdeauna ce e frumos nu dureaza vesnic! Si chiar nu dureaza! Trecem prin prea multe relatii ca ratele prin apa si nu aflam nimic nici despre noi, nici despre nevoile noastre. La ce bun atatea relatii, daca nu inveti lucruri noi despre tine, daca nu iti dai voie sa cunosti lumea asa cum este? O relatie nu e niciodata un inceput sau un sfarsit, o relatie e un mod de a te cunoaste pe tine insati, de a te manifesta, de a avea sentimente, de a dormi mai zambitoare noaptea.

Femei, barbati, frici si sperante

Discurs ei: Nu vrem sa ne mai intalnim cu tipe peste 25 de ani. Toate peste... vor sa se marite. Tipele sub 25 de ani sunt mult mai ok si nu cer mare lucru si nu au mari asteptari si nu ai cum sa le inseli asteptarile si nu vor relatii complicate si primesc ce li se da.
Ne intalnim cu tipe peste 25 de ani doar atunci cand suntem foarte plictisiti sau poate doar atunci cand o sa vrem sa ne insuram. Dar, stai putin, cine zice ca la 30 de ani trebuie sa te insori?! Nu, nu! Poate pe la 35 asa!

Discurs ele: Nu, nu, nu ma atrage! Prea se baga in sufletul meu. De ce e atat de insistent? Oare e genul ala de barbat disperat?
Nu, nu, nu ii raspund la telefon! De ce sa-i raspund? Sa creada ca imi place? Nu, nu, nu imi place!
Vai, iar e weekend, iar sunt singura! Sa ma uit cine e online. Poate ma scoate la un film!

NU tuturor barbatilor sub 35 de ani!

Fara pusti. Nu mai vrem pusti. Gata! Dar unde sunt ceilalti? In bratele caror femei se ascund? Unde s-au pierdut? O femeie in pragul varstei de x ani din lumea de astazi are din ce in ce mai putine sanse de a intalni un barbat ok, statistic vorbind. Unde imi sunt anii trecuti cand dadeam cu flit oricarui barbat care calca putin pe bec? Acum, trebuie sa dau flirt si tot eu sa zic la sfarsitul zilei ca nu a meritat efortul.... Ce ne facem, cara mia?

Il iubim pe el in continuare, nu? Nu ne va dezamagi niciodata! E un poster perfect! :))

Cea mai buna prietena

Ea: Am un obicei nesanatos: prefer si reusesc fara eroare sa devin the best friend si nu the girlfriend. Mi se intimpla automat, chiar daca pornesc de la atractie fizica. I'm fucked up.

Eu: din proprie experienta, iti spun ca tu insisti sa devii cea mai buna prietena pentru ca altfel nu te simti in siguranta, desi teoretic ai vrea sa treci prin toate sentimentele din lume si sa traiesti totul, practic, ti-e teama si atunci vrei sa-l cunosti foarte bine inainte de a te implica. la fel fac si eu si incerc sa ma tratez. e foarte greu pentru un barbat ca sa te vada femeie din nou, dupa ce te-a vazut prieten. la ei nu functioneaza ca la noi, trebuie sa fie si el la fel - sa-si fi lasat sentimentele pentru "putin mai tarziu".

Jocul

don't give up that easy.
joaca jocul. nu ceda asteptarilor lui, nu? cine e leoaica?
si daca serveste banalitati la minut, spune-i ca sunt gustoase.

Baladă somnambulă

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt. Şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării
şi calul în munte, sus.
Ea cu umbra-n cingătoare
în balconul tău visează,
părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Pe sub luna mea ţigancă
lucrurile stau privind-o
şi ea nu le poate vede.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde.
Stele mari de promoroacă
vin cu peştele de umbră
ce deschide drum luminii.
Vântu-l freacă cu aspreala
ramurilor lor, smochinii
şi, motan viclean, zbârleşte
muntele agave acre.
Cine va veni? Pe unde?
Stană, în balcon rămasă
trupul verde, părul verde,
marea-amară ea visează.
Prietene, eu vreau să schimb
calul meu pa casa sa,
frâu-l dărui pe oglindă
şi cuţitul pe manta.
Din păşunile din Cabra
sângerând, acuma vin.
Tinere, dacă-aş putea
acest târg l-aş încheia.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Vreau, prietene, să mor
omeneşte-n pat la mine.
De oţel, ar fi mai bine,
cu cearşafuri de olandă.
Nu vezi rana despicată
de la piept la beregată ?
trei sute de roze negre
pe pieptaru-ţi alb dau floare.
Sângele ţi se prelinge
iscodind spre cingătoare.
Dară eu nu mai sunt eu,
casa mea nu mai e-a mea.
Lasă-mă să urc încalte
la balcoanele înalte,
lasă-mă să urc, mă lasă
pân' la verzile balcoane.
La balcoanele de lună
unde apa-adânc răsună.
*
Şi cei doi se suie-acum
la înaltele balcoane.
Lăsând urmă şi de sânge
şi de lacrime pe drum.
Lampioanele de tablă
peste case tremurau.
O mie de tamburine
de cristal zorii răneau.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
verde vânt şi ramuri verzi.
Prietenii-amândoi suiră.
Vântul le lăsa în gură
gust de mentă şi de fiere,
şi un gust de busuioc.
Spune-mi und-i, frăţioare,
fata-ţi tristă, în ce loc?
Câte dăţi te-a aşteptat !
Câte dăţi te-o aştepta
părul negru, chipul proaspăt,
în balconul verde, oaspăt !

peste ochiul de fântână
mi se legăna ţiganca.
Părul verde, verde faţa,
cu ochi de argint, ca gheaţa.
Peste apă ea atârnă
de un ţurţure de lună.
Noaptea se făcu intimă
ca o piaţă mică, mică.
Gărzile civile bete
poarta o izbeau cu sete.

Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt şi ramuri verzi.
Barca peste valul mării.
Şi calul în munte, sus.

(Federico Garcia-Lorca)

scrisoare catre Vulcan

am scris urmatorul mesaj cuiva si ma banuiesc a fi indragostita....
Subject: buna
hhmmmmmm.....
te poti foarte usor intreba oare cine iti scrie atunci cand vezi un nume nou in casuta de inbox... dar asta nu conteaza prea tare. acum poate te vei intreba de ce iti scriu, sincera sa fiu nu stiu prea bine. sa zicem ca ti-am vazut candva o privire in care uneori parea ca toate sperantele se topisera, ca o tristete adanca se nascuse si nu vroia sa moara. Alteori, am vazut in acea privire o schimbare de la o secunda la alta, schimbare care nu se poate petrece decat la un om care obisnuieste sa-si puna intrebari, sa aiba dileme. Era o schimbare de stare, o curiozitate fara margini si o mirare in fata lumii care i se dezvaluie in mii de forme, cu miii de sensuri... delicioasa schimbare... era un om care adulmeca vremuri mai bune, care traise timpuri interioare extraordinare si care vroia ca istoria sa i se arate in forme nebanuite, era privirea unui om care nu ucidea corola de minuni a lumii, ca sa citez pe un cineva drag mie....
acum, probabil, te vei intreba, care e scopul, ce vrea.... nu stiu.... nu-ti pot raspunde.... pur si simplu simt ca avem multe in comun si vreau sa vorbim .... s-ar putea ca tu sa nu crezi asta si sa nu vrei sa vorbesti cu o "necunoscuta", dar nu pot sa nu risc.... poate mi-am refuzat prea mult si poate adeseori am avut ochii inchisi .... acum nuuuu, deloc.
simt ca sunt larg deschisi si ca riscul poate sa-mi fie prieten...
tu? tie cum iti pare?

Cristina

scrisoare de la 1.000 de leghe in suflet

Nu am reusit sa-ti scriu pana acum! Sunt macinata de diverse chestii si ma pierd zilnic, putin cate putin, in detalii care nici pe departe nu ma reprezinta. Am promis ca iti scriu despre el, dar nu prea pot. Sunt coplesita de sentimente si in momentul in care m-a lasat sa intrezaresc ca ar mai fi o sansa, am inceput cu dilemele spirituale. Partii batranesti din mine, captive in societatea in care traim, i se pare ingrozitor sa mai iubeasca un om care a trecut prin patul alteia, care i-a spus alteia vorbe de dragoste si i-a turnat in ureche cuvinte de amor... Mi se pare incredibil ca pot sa mai iubesc pe cineva care m-a inselat, cu atata devotiune si atata puritate a sentimentelor. Mi se pare ca sunt obscena si gratuita in acelasi timp. In schimb, partea noua din mine, cea care crede inca in "iubirea care uita totul", spune ca dragostea mea va arde orice urma a altcuiva, ca ne putem iubi din nou ca doi copii si ca putem fi fericiti si trai in voia Domnului pana la sfarsitul sfarsitului. Ma rog, din fericire, el nu-mi ofera o situatie in care sa fim pusi fata in fata si eu fata in fata cu sentimentele mele.

din nou despre Dragoste

Cat despre compromisuri sa stii ca si jobul e un compromis, nimanui nu-i place in afara exceptiilor, dar toti lucram pe undeva, ne chinuim sa castigam bani sa ne hranim placerile, iluziile, copiii ori familia. Compromisuri facem toti si in dragoste se fac poate cele mai multe compromisuri. Cand esti indragostit de cineva, cand iubesti faci foarte multe asa zise compromisuri. Daca iubesti cu adevarat vrei ca celalalt sa fie fericit si iti calci pe inima, pe superstitii, pe credinte personale... Nu cred ca sunt compromisuri, cred ca asta inseamna dragoste cu adevarat. Reprezinta modul in care te slefuiesti interior ca sa fii cat mai compatibil, mai potrivit, cat mai dorit, cat mai iubit si nu e o minciuna. E o transformare reala. Nu ai vazut niciodata femei sau barbati sugandu-si burta cand se apropie de ei persoana pe care o plac?! Asta e primul pas. Instinctiv facut, dar toti vrem ca in dragoste sa ne ridicam la anumite standarde. Dragostea cere compromisuri...

despre Dragoste

As fii nebuna sa-ti spun ca o sa incerc sa imi stavilesc toata pasiunea, toata dragostea, tot ce tasneste acum din mine. E atat de frumos ce simt! E minunat! Sunt zile in care ma simt atat de curata sufleteste, cu o dragoste nebuna si miraculoasa in mine, cu o pofta de viata fenomenala. Imi ridic ochii albastri-verzi spre cer, fata alba si multumesc cerului ca m-a facut om sa pot simti toate astea! Tie imi vine sa-ti trimit flori si sa te scot la o plimbare cu sania pe o zapada ca in poveste ca sa-ti multumesc pentru ca existi! Ma temperez rapid pentru ca stiu ca nu vrei sa ma vezi. Ar trebui sa vrei, sunt atat de frumoasa si ma uit cu ochi mari la lume si ma minunez ca Dumnezeu ne-a lasat pe amandoi sa traim in aceeasi perioada intr-o lume atat de magica.

despre Jumatate

Jumatatea o gasim doar atunci cand suntem pregatiti sa o intalnim! Atata timp cat nu esti pregatit nu o vei intalni. Eu nu am fost pregatita. Era prea devreme. Facand o pirueta si revenind la normal: Stiu ca nu ma mai iubesti si stiu ca iti cauti jumatatea. Nu pot decat sa-ti spun ca sper ca sa nu mai fi atat de orb in continuare. Nu exista jumatate, iubitule! Jumatatea ti-o faci, atunci cand ai dragoste, ai respect, ai sinceritate, ai loialitate, sensibilitate, forta! Atunci ti-o faci! Probabil vei spune uite cat de diferiti eram si suntem! Sunt constienta ca spunandu-ti asta te voi ajuta sa mai sapi o prapastie intre noi, inca una...

simt nevoia sa scriu. cred ca ar fi fost bine daca as fi avut un blog. m-am simtit pusa la zid si impuscata cu niste cuvinte.

scrisoare catre prietena mea

stiu ce vrei sa spui... lucrurile nu sunt deloc in regula cateodata si nu par a se indrepta. toti imbatranim, ne imbolnavim, ne prostim si o luam putin razna si uneori in acelasi timp si ne gandim ca asta e drumul sigur catre nefiinta. nu stiu ce sa-ti spun. viata merge intotdeauna mai departe. noi alegem daca mergem o data cu ea sau ignoram "astfel de intamplari". nu stiu de ce ne sunt date sa le traim cam pe toate o data. Dumnezeu ne incearca. viata e inexplicabila, o traiesti sau nu o traiesti. cu bune si rele. cred ca ni se poate intampla oricand orice si de asta e mai important ca niciodata sa traim clipa, sa fim impacate cu cine suntem si ce facem si sa avem setea de a cunoaste cat mai treaza desi habar nu avem ce ne va aduce asta, dar daca nu ne fortam putin limitele, nu vom descoperi despre noi decat ca lasitatea ne e numele mic. cam asta cred. te pup! fii treaza si zambitoare. atat de putin cat poti incearca sa zambesti. fruntea sus, privirea inainte si credinta ca Binele e posibil in suflet! Binele chiar e posibil!

Framantarea se naste intr-o ceasca de cafea curioasa
Al carei zat nu cunoaste linistea frumoasa