Cum am fost ceruta in casatorie si am cunoscut un tip nou

Lipsit de imaginatie, masculul de 30 de ani nu viseaza decat la o casatorie, la niste copii si la o relatie stabila. Obosit de jungla relatiilor de pana acum si intristat de perspectivele nu tocmai minunate, el ar vrea asa macar de patru ori pe luna sa fie si casatorit! De regula, de proba. :) Si (daca citesti cumva asta: da, despre tine e vorba!) nu, nu sunt nervoasa! Ma amuza intr-o prea mare masura cererea ta in casatorie! A fost cam asa: Tu esti misto si eu sunt misto, eu te plac si tu ai putea sa ma placi, eu sunt singur, tu esti singura, ce ai zice daca ne-am casatori? Dumnezeule mare, chiar nu exista nicio limita?! Sa-mi raspund tot eu: Nu, nu exista! Mi-ai spus apoi foarte serios ca te apuci sa faci putina curatenie pentru ca ma astepti sa trec pe la tine. Da, poate daca ai un cimitir prin apropiere! Hai, gata, ne-am plictisit destul! Sa povestim despre celalalt. Destept? Da, simtul umorului? Da, bun comunicator? Da, ne intelegem bine? Da! Bine! Si totusi nu... Lipseste scanteia, acel orice care inseamna o senzatie de inceput, de luat de la capat, de nevoie de prospetime, de minima dorinta de a descoperi un barbat cu bune si cu rele. Nexam!