M-a calcat putin trenul, dar mi-am revenit!

Da, da. Intai am ras! Mi-am amintit de celebra replica (poate doar pentru mine!) "ma simt de parca un camion mi-a parcat pe suflet". Nu! Ma simt de parca m-a calcat un tren si incerc sa ma adun in bucatele si sa ma reconstruiesc. Mai pun o bucatica si mai zambesc putin printre miscarile astea. Ma intrebi cum am lasat sa mi se intample asta? Habar nu am! Lasasem usa inimii deschisa, altfel nu pot spune, si un ratacitor, un spiridus, pana la urma, un hot fugar s-a adapostit acolo. Ii e cald si bine si nu se da urnit din loc. A gasit un spatiu primitor si spre rusinea mea, il hranesc de cateva ori pe zi, cand soferul de la camion se duce sa se culce sau sa se spele. Imi place! Imi e drag si mi-e dor. Dor. Dor. Dor. Cu toate astea, nu mai misc nici macar un deget, eu femeia actiunii si reactiunii, nu flutur nicio geana spre el, nu mai dau niciun semn. Nu mai pot. Nu mai stiu. Chiar nu mai stiu ce as putea face, mi se pare ca am incercat totul, ca mai mult de atat nu pot face ca sa nu devin agasanta. Si asta ma amuza, eu - agasanta?! E Distractiv! Barbatii care se plimba in jurul meu sunt agasanti, nu eu. Nu ma intereseaza niciunul si asta ii intarata si mai tare, dar nu-mi pasa, nu-mi pasa deloc. Imi pasa doar de el, de hotul fugar care s-a ascuns cand mi-a gasit usa inimii deschisa. Iar el? Lui nu-i pasa, nu-i pasa deloc. Rataceste in continuare in lumea lui, putin pierdut, putin intr-ale sale, putin intr-ale lumii, putin visator, putin nelinistit, putin amuzat, putin ciudat. E el si ii place la nebunie lumea sa. Nici un cantec de sirena de i-as canta nu cred ca l-as putea intoarce. E imposibil! Asa ca si astazi ma gasesti in gara pentru ca vine trenul din nou si astazi, astazi, poate nu ma mai calca! Poate, azi, o sa fac cu mana calatorilor sau o sa ma sui in el! Vino sa ne luam la revedere!

P.S. E povestea lui Jo, o fata care traieste in Bucuresti si care iubeste un barbat din Paris.