Prin vis ingan o adoratie pentru soarele de dimineata care-mi alinta fruntea si aduce langa mine primii fiori ai zilei de azi. Ma uit la tine, pleopele-ti dorm ratacite in vise zbanghi. Evadez pe nisipul cu riduri si mai adorm o data la invitatia astrului. Mii de nasteri se intampla in fiecare minut, mii de ganduri mi se izbesc de retina si mor pana sa prinda forma. In cateva imagini esti tu, iar acelea traiesc un pic mai mult.
Amiaza isi trimite un sol, care ma trage de picior, apoi, trece mai departe de-a busilea. In jurul meu fete tinere se dau cu crema, a cincea oara probabil si imi zambesc sasiu.
Revin in camera noastra, ai lasat un bilet. Da, stiu, te-ai trezit, nu m-ai gasit, te-ntorci mai tarziu.
Nu ma supar, stai linistita, azi sunt nebun dupa Soare, am petrecut deja dimineata in compania lui si uite ma invita iarasi afara. Impreuna cu marea vor sa semnam un tratat de pace, asa cam pentru o mie de ani ... de pace, evident!
Tarmul isi deschide bratele si primeste vizita unui milion de valuri. Fiecare imi aduce un gand nou de pe cealalta parte a marii si lasa pe nisip fresca unui chip necunoscut. Dar nu am timp sa-l vad pentru ca soarele coboara in mare si isi lasa raza verde cu ultimile lui puteri.
Azi mi-a dat doar mie toate razele lui, nici nu stiu daca a mai lasat ceva pentru ceilalti. Maine voi fi lipsit de pretentii ... sau cine stie.
