Auzi un clopot pe deal cum bate ora fixa a amintirilor noastre.
Te lauzi ca stii sa canti, dar nu scoti un sunet.
Ma lasi sa te cuprind cu bratele si te zbati sa scapi. Ma strangi apoi de mijloc.
Ce faci tu? Cum te trezesti din somn? Ce ai visat?
Ma privesti cu nedumerire, nu stii ce simti si ce-ti doresti. Pleci apoi.. descult. Pe pamantul ud. Si lasi o urma. A trecut o zi, a trecut un an. Abia se mai vede, aproape ca a disparut. Eu stiu ca pe acolo ai trecut tu. Unde ai plecat? Esti convins ca ai ajuns?
Treci pragul inimii altei femei. Ea nu plange, ea nu rade... te asculta, iti spune ce vrei sa auzi.
Esti plictisit. Spargi o punga pe covor... fara zgomot. Dai o petrecere... fara invitati.
Ce ai facut cu tine? Unde ai plecat.. atunci, demult?
Iti amintesti? Un sac de box in debara. Tocit de pumni, tocit de timp. Spuneai: ”Un pumn de catifea, iubito!”
Acum, alergi pe strazi pustii.
