Dragostea si pauza

Cand ai investit totul, cand ai (s)pus totul, cand ai dat totul... in dragoste, la final, vei simti ca ai si pierdut totul. Ca s-a dus. Simti ca ai pierdut franturi din fiinta ta, poate partile cele mai importante, ca nu te regasesti. Nu mai poti sa mananci, sa mai bei, sa te mai bucuri, organele interne ti-au fost afectate, creierul tau este scena unui haos de nedescris ca un dulap cu multe usi care se deschid unele in altele si din care nu ai ce alege. Dupa dragoste, ai nevoie de o pauza. Pauza va fi atat de mare sau atat de mica, exact atat cat simti ca poti. Sunt oameni, pe care ii stimez, dar care nu imi plac la nebunie, care dupa o dragoste, raman in pauza! Duc vieti normale sau anormale (rar), dar dupa ce au gustat si otrava dragostei, prefera sa se conserve, sa se autoprotejeze si sa nu se mai indragosteasca niciodata. Eu nu sunt asa. Slava Domnului! Este o regula pe care am invatat-o repede: capul dicteaza inimii sa se opreasca atunci cand nu mai poate si ea se opreste. Si asta e cel mai bun lucru care ti se putea intampla! Toti avem nevoie de o pauza. Sa nu ne amagim ca se poate altfel. Nu se poate! Are si pauza asta igiena ei si ne ajuta sa ne recompunem. Dupa care dragostea vine atunci cand te astepti mai putin, cand nu astepti si nu primesti. Pregateste-te!